Mai domol cu "polistirenizarea" blocurilor! Avertismentul a fost lansat de către reprezentanţi ai Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), care punctează o serie de neajunsuri ale soluţiei tehnice aplicate pe scară largă la anveloparea clădirilor.
Înainte de toate, arhitecţii au obiecţii referitoare la aspectul multor faţade căptuşite cu polistiren, zugrăveala fiind adesea în culori ţipătoare sau în combinaţii nepotrivite, de violet, galben pai, verde de China sau albastru ultramarin.
Faptul că, în unele localităţi, primăriile sunt cele care au impus alăturări nepotrivite, gen portocaliu cu albastru, este acuzat, de asemenea, de către asociaţia arhitecţilor, căreia nu-i este pe plac nici situaţia de la polul opus, adică alegerea coloritului faţadei de către administratorul de bloc, nu întotdeauna posesorul celui mai bun-gust.
Potrivit reprezentanţilor OAR, polistirenul etanşează clădirea şi nu mai permite transferul de vapori, putând produce igrasie, afectând în timp imobilul şi, implicit, sănătatea ocupanţilor.
Chiar dacă în anumite cazuri polistirenul este o variantă convenabilă pentru anvelopare, montarea deficitară, fără închidere cu profile metalice, duce la apariţia de cuiburi de şoareci şi insecte, între sistemul de termoizolare şi peretele blocului.
Specialiştii atrag atenţia că unele lucrări au şi alte hibe, cum ar fi aplicarea polistirenului doar cu adeziv, fără dibluri, astfel încât pericolul căderilor de tencuială este real.
Polistirenul e popular pentru că-i ieftin
Potrivit opiniei Adinei Szitar, purtătoare de cuvânt a filialei timişene din cadrul Ordinului Arhitecţilor, există numeroase soluţii alternative pentru anveloparea imobilelor, dar polistirenul rămâne cel mai utilizat material, pentru că presupune costurile cele mai mici.
Folosirea unor materiale precum vata minerală, spuma poliuretanică, ori aplicarea unor soluţii constructive ingenioase, cum ar fi pereţii ventilaţi, ar fi variante mai eficiente, însă nu şi le-ar putea permite decât blocurile cu proprietari de apartamente înstăriţi.
Arhitecta timişoreană atrage atenţia că, pentru izolarea termică, materialul utilizat ar trebui să ţină cont de tipul de zidărie, astfel că varianta potrivită pentru un bloc "comunist", din beton, poate fi contraindicată pentru o clădire din cărămidă.
Ea mai afirmă că, în principiu, izolarea pe exteriorul clădirii asigură un transfer termic mai redus, în consecinţă o eficienţă energetică mai bună decât cea la interior, această din urmă soluţie fiind aplicată pe larg în anumite ţări europene.
Totuşi, acolo unde există exigenţe mari referitoare la intervenţiile la faţade - cum ar fi cazul clădirilor de patrimoniu sau din zone istorice - termoizolarea interioară este singura posibilă.
"Le recomand celor care doresc să îşi anvelopeze clădirile să consulte mai întâi un arhitect sau un auditor energetic, pentru ca investiţia să fie eficientă", afirmă Adina Szitar.
Niciun comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.