Pe banca amintirii stau şi îmi privesc lăuntrul Încerc să găsesc rostul simţirilor străine, Doresc să îmi dau seama, e răsăritul sau ...
Pe banca amintirii stau şi îmi privesc lăuntrul
Încerc să găsesc rostul simţirilor străine,
Doresc să îmi dau seama, e răsăritul sau apusul
Sentimentelor ce mă leagă atât de dureros de tine.
Când ai plecat din a mea lume,
În diferite feluri am încercat să te uit.
Intenţionam să-mi scriu chiar memoriile postume,
Sa ţi le dăruiesc ca pe-un trist, amar avut.
Afirmam adesea ca inima mea nicicând nu va fi atinsa
De dor, de iubire, de gânduri şi insomnii,
De pătura trezirii ce aşteaptă să fie întinsă
Peste tot ce eu numeam cândva veşnicile amintiri.
Dar destinul numai feste mi-a jucat.
Te-a adus în calea mea când mă aşteptam mai puţin
Iar acum de lângă mine mi te-a luat.
Şi tot ce mi-a rămas e banca amintirii şi-un suspin.
Niciun comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.