Faptul că anumite grupuri de interese din Primăria Timişoara au încercat să scoată la licitaţie, pe şest, profitând de scurta perioadă de tranziţie din administraţie, activitatea de întreţinere a spaţiilor verzi, punând în joc fabuloasa sumă de 25 de milioane de euro pentru o perioadă de patru ani, nu ar trebui să constituie o noutate pentru nimeni.
De când Primăria Timişoara a devenit mai mult o anexă a unor firme sau persoane şi mai puţin o instituţie care a administrat oraşul, pentru spaţiile verzi s-au cheltuit sume imense. Din păcate, acestea nu s-au reflectat şi într-o creştere semnificativă a suprafeţei verzi pe cap de locuitor.
Conform unui raport al Institutului de Politici Publice, în oraşul de pe Bega existau, la nivelul anului trecut, 16,8 metri pătraţi de spaţiu verde la fiecare locuitor, în timp ce norma europeană este de 26 de metri pătraţi.
Paradoxal, milioane de euro au fost cheltuite anual, în ultimele două mandate, pentru întreţinerea acestor porţiuni de verdeaţă, pentru extinderea lor, ca şi pentru amenajarea parcurilor.
Printre fanteziile de care timişorenii se puteau lipsi cu mare uşurinţă se află, dacă ne aducem bine aminte, arbori exotici importaţi din Olanda şi Ungaria, gazon la metru, măslini în curtea primăriei, bolovani din marmură grecească şi trenuleţ de plastic importat din Elveţia.
Trăgând linie la finalul mandatului 2008/2012, Institutul de Politici Publice constata, recent, că numai trei municipii mari din România respectau în 2012 norma europeană de 26 mp de spaţiu verde/cap de locuitor, acestea fiind Braşov (29 mp), Craiova (27,6 mp) şi Botoşani (27,6 mp), din cifrele oficiale comunicate chiar de autorităţile locale.
Cifrele arată că media la nivel naţional este în prezent de 13 mp zonă verde/cap de locuitor, cifra nemodificându-se faţă de 2010. Timişoara trece cu puţin peste această medie, cu 16,86 mp de spaţiu verde/cap de locuitor, situându-se pe locul al doisprezecelea la nivel naţional, într-un clasament care include 33 de mari municipii-reşedinţă de judeţ din România.
Cheltuieli mari, cu grămada
În ciuda informaţiilor de mai sus, Primăria Timişoara a cheltuit, în ultimele două mandate, pentru amenajarea şi întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi o grămadă de bani, care s-au îndreptat - coincidenţă sau nu - în mare măsură către anumite firme private, între care Drufec Cons a ocupat un loc de frunte.
De exemplu, în anul 2006, Drufec a avut contracte de 800.000 de euro cu Primăria Timişoara. În primăvara lui 2007, municipalitatea a achiziţionat 512 arbori de la pepiniere din Olanda şi Ungaria, iar lucrările de plantare au fost executate de aceeaşi firmă Drufec Cons, toată povestea costând 250.000 de lei.
În medie, fiecare pom a costat circa 500 de lei, în condiţiile în care aceştia puteau fi achiziţionaţi de pe piaţa românească mult mai ieftin, chiar cu 25 de lei bucata.
Mai mult, fiind vorba de arbori exotici, aceştia au avut nevoie şi de îngrijire specială. Vrând-nevrând, ca o paranteză, gândul ne zboară spre un fragment dintr-o scenetă "de pe timpuri", în care ni se explica faptul că "plumes = pene de raţă calitatea a doua, cumpărate în diurnă Vest, deşi puteau fi achiziţionate prin virament de la Crevedia".
În anul 2009, primăria a scos la licitaţie întreţinerea spaţiilor verzi din oraş şi a arborilor de pe marile bulevarde pentru o perioadă de trei ani la suma de 100 de milioane de lei fără TVA, adică 24 de milioane de euro. În acelaşi an, s-au scos la licitaţie şi tăierile de corecţie, egalare şi defrişare a arborilor din Timişoara, tot pentru viitorii trei ani, fiind alocată suma de 12,5 milioane de lei fără TVA, adică alte trei milioane de euro.
În asemenea condiţii, fabuloasa sumă de 25 de milioane de euro pentru întreţinerea spaţiilor verzi timp de patru ani, cât ar fi fost valoarea licitaţiei de pe ultima sută de metri a administraţiei Ciuhandu, se înscrie în acelaşi ton de risipă din banii publici.
Fiţe pe banii timişorenilor
O altă găselniţă a aceleiaşi administraţii păguboase pentru buget, dar avantajoase pentru unele firme, este achiziţionarea de gazon gata crescut, sub formă de covor, care face ca firul de iarbă să fie la fel de scump ca firul de aur. Metrul pătrat de astfel de gazon costă între trei şi cinci euro, în timp ce însămânţarea cu gazon este de opt ori mai ieftină.
Pentru cei care au uitat, cu girul Direcţiei de mediu au mai fost făcute şi alte achiziţii şi investiţii fanteziste în oraş: plantarea de măslini în curtea primăriei, care nu au reuşit să supravieţuiască peste iarnă şi s-au uscat, achiziţionarea unor bolovani importaţi din Grecia pentru Parcul de la Uzina de Apă (zis şi Stonehenge), în condiţiile în care aceleaşi pietre se puteau cumpăra, mult mai ieftin, de la carierele româneşti, inaugurarea unui "parc de picnic" în plină toamnă, achiziţionarea unui trenuleţ din plastic cu 80.000 de euro din Elveţia pentru Parcul Copiilor.
Acestea şi încă multe altele s-au cumpărat din banii timişorenilor, într-un elan al fiţelor inutile şi al promovării unor firme care şi-au făcut din plin "zestrea" sub oblăduirea fostei administraţii a oraşului, fără nici un fel de jenă.
Locuitorii oraşului ar fi curioşi acum, după cum a arătat şi votul, de un alt fel de gândire (şi) în privinţa spaţiilor verzi, mai cumpătată şi mai eficientă.
Niciun comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.