Străbătând intrândul tapetat cu anunţuri şi avize şi ajuns în curte, n-ai cum să remarci discrepanţa dintre jardinierele vesele, pline de flori, care străjuiesc intrarea în clădirea principală a primăriei şi tencuiala care ba ar vrea să plece, ba ar mai adăsta niţel, de pe peretele unei construcţii a cărei destinaţie pentru moment ne scapă.
Ne luminează, însă, viceprimarul: „E o clădire pe care, momentan, o folosim drept arhivă. Probabil că va dispărea, căci avem de gând să extindem primăria”.
Într-adevăr, clădirea în care îşi desfăşoară activitatea de birou gospodarii locului pare prea mică pentru o comună atât de mare cum este Peciu Nou, care numără, bob numărat, 5.008 locuitori, după cum reiese din datele recensământului populaţiei din toamna trecută. Este, cel puţin, părerea viceprimarului, Ioan Urda care, făcând larg cu mâna, ne prezintă încăperea dumisale de lucru:
„Uitaţi-vă, stăm câte doi într-un birou! Eu împart spaţiul cu doamna jurist”.
Desigur, cum tumultoasa perioadă a alegerilor locale abia s-a-ncheiat, iar cerneala de pe actul de constituire a noului consiliu local nici nu s-a uscat bine, este încă prematur de vorbit de un termen de începere ori de finalizare a lucrărilor de extindere, ori de costul unei astfel de investiţii.
Ce-i drept, şi priorităţile parcă ar fi, totuşi, altele, la Peciu Nou, comună unde triunghiul edilitar drumuri asfaltate – reţea de apă – canalizare mai are destul până la a fi pus la punct în toate satele aparţinătoare. O ştiu bine reprezentanţii administraţiei locale, după cum probabil au cunoştinţă şi de faptul că pitorescul parc din centrul de comună are de toate, şi bănci din care n-au mai rămas decât, ici-colo, câte un suport de beton, şi huţuluşe din care scrânciobul lipseşte, ba chiar şi o copie de dimensiuni reduse a Coloanei Infinitului a lui Brâncuşi, vopsită precum pomii din livadă, până la o treime.
Niciun comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.