Iar acum când cuvintele au fost rostite Când de povara iubirii am fost eliberat, Gânduri şi vise dorite şi ne-mplinite, Toate îmi ...
Iar acum când cuvintele au fost rostite
Când de povara iubirii am fost eliberat,
Gânduri şi vise dorite şi ne-mplinite,
Toate îmi spun, ce păcat.
Ai fost cea care mi-a tinut sufletul în viaţă
Ai fost cea care întotdeauna a contat,
Ai fost cea care a spart a inimii mele gheaţă,
Ai fost doar tu, şi ce păcat.
Acum giulgiul adormirii peste inima va fi intins.
Sau poate ca funerariile deja s-au programat.
Iar doliul negru cu cruzime a inchis
Poarta dragostei, şi inima îmi spune, ce păcat.
Chipul tău îmi va rămâne veşnic amintire
Atunci când vreau să zâmbesc, să urlu şi să tac.
Dar s-a stins uşor şi ultima flacără de iubire,
Si toate îmi spun din nou, ce păcat.
Foarte impedicata poezie, nu are ritm, nu are o rima luminata, iar ideea din spatele ei e fragmentata si balbaita. Mai bine postezi ceva de Vasile Voiculescu, de la moartea caruia au trecut 50 de ani. Sunt sigur ca antiteza dintre cele doua te va convinge sa fii mai selectiv la urmatoarele postari poetice.
RăspundețiȘtergereO zi buna!