Moştenirea furată a lui Octavian Paler

La șase ani de la moartea cunoscutului scriitor, jurnalistul Ion Cristoiu vorbește despre personalitatea acestuia și despre folosirea...

La șase ani de la moartea cunoscutului scriitor, jurnalistul Ion Cristoiu vorbește despre personalitatea acestuia și despre folosirea incorectă astăzi a comentariilor sale politice

Avea 80 de ani când a murit, pe 7 mai 2007. Au trecut deatunci şase ani, şi societatea pe care a criticat-o acerb în ultimii ani de viaţă a mers mai departe. „Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”, scria Octavian Paler. Şi lumea nu s-a oprit...

A fost un mare moralist

A fost una dintre personalităţile care au marcat ultima jumătate de secol, un „lup singuratic”, care purta cu el o mare nostalgie după umanitatea pierdută, un spirit independent care spunea despre sine: „Eu am fost toată viaţă prizonier. Propriul meu prizonier”.

„Un mare moralist”, aşa îl descrie Ion Cristoiu. La solicitarea EvZ, jurnalistul care i-a fost coleg de platou la emisiunea la care au lucrat împreună în perioada dinainte de moarte, povesteşte: „Avea geniul de a vorbi aşa cum scria. Puteai să înregistrezi intervenţiile sale şi să le publici apoi fără nicio modificare stilistică sub formă de tablete. O altă caracteristică a intervenţiilor lui consta în talentul extraordinar de moralist. M-am întrebat după 1989 cum ar fi comentat Marin Preda – pe care, înainte de a fi un mare scriitor, îl consider un mare moralist... El n-a apucat 1989, dar cred că Preda ar fi comentat în acelaşi stil. Octavian Paler nu era un comentator de politică, ci un moralist, un intelectual care observa realitatea”, a mai spus Ion Cristoiu.

Întunecat şi pesimist în ultima perioadă de viaţă, când ideea sinuciderii i-a dat adesea târcoale, chinuit frecvent de insomnii şi de o durere de cap cumplită, Octavian Paler e omul care avea puterea să scrie: „Ştiu că în lumină există şi umbre şi că fericirea e uneori dureroasă”.

Viaţă pe un peron

Despre durerile de cap cumplite îşi aminteşte şi Ion Cristoiu: „Avea groaznice dureri de cap. Şi de câte ori mă doare capul, mă gândesc că-mi spunea că atunci când o să îmbătrânesc ca el o să-mi dau şi eu seama ce înseamnă durerile de cap cumplite. Apoi am aflat că înainte de moarte durerile au încetat...”

În ciuda gândurilor sumbre, s-a agăţat de viaţă, interesat fiind, intelectual şi sufleteşte, de viaţa omului obligat să traverseze o istorie teribilă. O imagine care opreşte timpul în loc, la malul mării, pe care a iubit-o ca pe o femeie: „Plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer, iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile.”

Portret într-o oglindă spartă

Unul dintre cei mai importanţi scriitori, jurnalişti şi comentatori ai fenomenului socio-politic din România post-decembristă, Octavian Paler s-a născut 2 iulie 1926, în Lisa, un sătuc din Făgăraş. A venit apoi în Bucureşti, ca bursier al Colegiului Spiru Haret, urmând mai târziu cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi, simultan, pe cele ale Facultăţii de Drept. De-a lungul carierei a fost peste zece ani redactor-şef al cotidianului central România Liberă, până la jumătatea anilor ’80, apoi, după Revoluţie, s-a remarcat prin atitudinea puternic anticomunistă, a fost director onorific şi editorialist la România liberă şi la alte ziare importante. Printre lucrările literare cele mai importante se numără „Viaţa pe un peron”, „Scrisori imaginare”, „Viaţa ca o coridă”, „Rugaţi-vă să nu vă crească aripi”, „Don Quijote în Est” sau „Autoportret într-o oglindă spartă”. A murit pe 7 mai 2007, în urma unui atac de cord.

Cine se foloseşte azi de numele lui Paler

„Constat cu stupoare”, declară jurnalistul Ion Cristoiu „că Mihai Gâdea foloseşte în continuare intervenţiile de atunci, anti-Băsescu, ale lui Octavian Paler, ca şi cum el ar fi viu şi ca şi cum ar interveni în prezent. Cred că este incorect să folosim intervenţii ale unor personalităţi care au murit, pentru că nu ştim niciodată cum ar gândi acum. Poate că el, ca şi mine, constatând că Traian Băsescu nu mai e la fel de puternic ca atunci, şi-ar fi schimbat atitudinea, aşa cum m-am schimbat şi eu, când mi-am dat seama că mă înscriu într-o coaliţie politico-mediatică aranjată împotriva lui Traian Băsescu”, a mai spus Ion Cristoiu. „Utilizarea intervenţiilor lui de atunci fără un acord pe care el nu-l mai poate da, exploatarea unei personalităţi care a murit îmi par un act incorect. Ar fi bine ca acele intervenţii să nu mai fie folosite în bătălia prezentă, pentru că nu putem şti ce poziţie ar fi avut el, dacă ar fi trăit.”

sursa: evz.ro