Adormit în grădina cea cu sânge, Printre pietrele udate de stropii vişinii, Printre gânduri străbătute de negură şi vicii Aud un g...
Adormit în grădina cea cu sânge,
Printre pietrele udate de stropii vişinii,
Printre gânduri străbătute de negură şi vicii
Aud un glas rugându-se pentru mine, cine plânge?
Îi aud suspinul crunt şi cu ardoare
Care nu încetează din al rugii lungi târzii
E un vis al adormirii, sau sunt şoapte?
Adorm din nou printre frunzele măslinii.
Dar aud din nou chemarea la trezire,
Aud din nou îndemnul Lui preasfânt.
Mă trezesc acum şi constat cu a mea uimire
Nu e vis, este ruga Celui Sfânt.
Acum sunt eu cel care plânge.
Mă tânguiesc de somnul meu prealung şi crunt.
Dar El a plecat să mă spele în al Lui sânge
Ca să am viaţă şi nu un veşnic închis mormânt.
Niciun comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.